Acum două zile am deschis această carte. Pe care am știut după primele trei pagini că nu o să o închid decât după ce o citesc pe toată. Am închis-o de câteva minute. Scriitoarea Virginie Despentes m-a impresionat complet. Svetlana Cârstean a dat cărții o versiune excelentă în limba română. Semn că a înțeles și trăit fiecare gând.
Aveam nevoie de această carte. De această înțelegere substanțială a mizeriei desconsiderării și umilirii femeilor, despre in/umanitatea de ambe sexe, despre solidaritate în incitarea la ură, despre transferul de metode de dezbinare de la un sex la altul, până la sufocare (este era în care ne putem sufoca unii pe alții oricât și oricând, pe rețele sociale). Și totuși, există mari rezerve de umanitate și prietenie în personajele cărții. Și în noi înșine. Asta ne poate salva de imensa ispită să ne pustiim sufletele.
Felicitări, Editura Trei!
